Search

Despre pedeapsa capitală

“Pedeapsa cu moartea este crima comisă cu cel mai mare grad de

premeditare”... Dar cum se poate dovedi că această manieră în care o persoană plătește

pentru păcatele sale este inerent corectă sau legitimă? Cum ne explicăm faptul că una

dintre cele mai atroce pedepse este în continuare acceptată de 56 de țări din întreaga

lume? Mai mult decât atât, este această crimă vreodată justificată, ori este doar o

modalitate barbară păstrată de societăți conservatoare sau slab dezvoltate din punct de

vedere social?

Pedeapsa capitală datează din cele mai vechi timpuri și în esență, ea îi permite

statului să aibă drepturi depline asupra vieții persoanei condamnate. Atât țări

democratice precum Statele Unite ale Americii sau Belarus, cât și țări în curs de

dezvoltare din Orientul Mijlociu și Africa aleg să folosească în continuare pedeapsa

capitală pentru crime foarte grave, precum omorul sau traficul de droguri. Unele țări

aplică această pedeapsă chiar și pentru așa-zisele “trădări de stat”. În SUA, cea mai

populară metodă este administrarea unor injecții letale, ele fiind urmate de moartea

inculpatului pe scaunul electric. Cu toate acestea, există reglementări concrete

referitoare la procesul execuției, având în vedere că se fac numeroase verificări pentru

ca cel care a fost condamnat să aibă parte de o moarte rapidă și fără dureri. Acest lucru

este determinat tocmai de faptul că pedeapsa prin tortură a fost declarată

neconstituțională cu mult timp în urmă. Totuși, există în continuare țări precum

Pakistan, Afghanistan, Siria sau China, în care reglementările nu vizează în mod atât

de riguros problema suferinței fizice provocate de tortură. Astfel, din păcate, în

majoritatea cazurilor desfășurate în aceste țări, nu există siguranța că oamenii

condamnați au parte măcar de o moarte fără durere. De exemplu, China este

considerată cea mai abuzivă dintre toate, aceasta alegând să clasifice informațiile cu

privire la numărul condamnaților ca fiind “secret de stat”. Organizația internaționala

Amnesty a numit China „executorul principal al lumii” în 2019 și se speculează că

20.000 de oameni au fost condamnați, dintre aceștia câteva mii fiind și executați.

Cu toate acestea, fie că ne referim sau nu la o moarte rapidă, controversa

pedepsei capitale nu stă doar în gradul de suferință fizică resimțită de deținut, ci se

referă la faptul că pedeapsa în sine este o violare a principiilor demnității și a vieții

umane. În acest sens, atât ONU, cât și UE derulează campanii și proiecte

internaționale cu scopul de a aboli universal pedeapsa capitală. Încă de la aderarea la

Uniunea Europeană, România a devenit membră a grupului de lucru și s-a implicat în

mod constant în activităţile de definitivare a Planului de acţiune privind abolirea

pedepsei cu moartea. Totodată, țara noastră contribuie și la elaborarea strategiilor de

acţiune ale UE în relaţia cu alte organizaţii internaţionale în ceea ce priveşte

combaterea pedepsei cu moartea.


Acestea fiind spuse, cât de urgentă este abolirea pedepsei capitale? Putem

afirma cu adevărat că prețuim viața și demnitatea ei în orice circumstanțe, dar în

continuare să acceptăm această practică? Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări,

mai întâi trebuie să reflectăm asupra unui aspect principial esențial… Considerăm

oare cu toții că viețile noastre sunt egale?

47 views0 comments