Când vine vorba de bazele juridice ale unui stat, probabil suntem de acord cu toții
că ar trebui să luăm la cunoștință măcar câteva informații esențiale, cum ar fi detalii
referitoare la principalele instituții de jurisdicție prin care se promulgă legi, dar și prin
care se asigură un ciclu benefic al societății statului respectiv. Spre exemplu, una dintre
cele mai relevante instituții afiliate cu noțiunile de Drept este Curtea Constituțională –
abreviată ca “CCR” în România. Această instituție ilustrează o funcție decizională în
legătură cu modificarea sau implementarea legilor la nivel național.
Pentru a aprofunda toate aceste aspecte, apare întrebarea “Ce este CCR?”, urmată
de răspunsul “Este unica autoritate de jurisdicție Constituțională din România,
independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției
României - de care este dirijată - rolul de garant al supremației acesteia”.
Este evident că dirijarea unei instituții necesită și includerea atribuțiilor acesteia,
căci și cele din urmă au o însemnătate esențială. Înainte de a fi promulgate, Curtea trebuie
să se pronunțe în legătură cu constituționalitatea legilor, a tratatelor sau a altor acorduri
internaționale, dar și a regulamentelor Parlamentului. Totodată, CCR-ul are și rolul de a
remedia conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice. În ceea ce
privește procesul electoral pentru funcția de Președinte al țării, această instituție veghează
respectarea procedurii de optare a candidatului și confirmă rezultatele sufragiului
(sistemului de votare). De asemenea, Curtea Constituțională poate da un aviz consultativ
pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui și astfel, devine direct
responsabilă și pentru organizarea și desfășurarea optimă a unui referendum, confirmând
rezultatele acestuia.
Din punct de vedere structural, Curtea Constituțională este compusă din nouă
judecători numiți pentru un mandat de nouă ani, care nu poate fi reînnoit sau prelungit.
Aceștia sunt împărțiți în trei grupe formate din câte trei judecători numiți de către Camera
Deputaților, de Senat, respectiv de Președinte. Deciziile luate de CCR sunt publicate în
totalitate în Monitorul Oficial al României, așadar textele pot fi vizualizate de către cei
interesați, accesând pagina lor oficială: www.ccr.ro.
Concluzionând, consider că este util să avem în gând și un scurt istoric al Curții
Constituționale. În România, controlul constituționalității legilor a fost consacrat pe cale
pretoriană încă din anul 1912, atunci când Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat
hotărârea dată în primă instanță de Tribunalul Ilfov în celebrul ,,Proces al tramvaielor”,
declarând competența instanțelor judecătorești de a cerceta concordanța legilor cu
Constituția. Mai târziu, urmând modelul european de justiție, Constituțiile din 1923 și din
1938 au prevăzut că doar Curtea de Casație și Justiție avea dreptul de a judeca
neconstituționalitatea legilor și de a le declara inaplicabile. Revoluția din decembrie 1989
a marcat trecerea de la un sistem în care puterea legiuitoare era singura care avea dreptul
de a controla Constituția, la un regim politic democratic, în care Adunarea Constituantă,
împreună cu numeroși deputați, senatori și specialiști în domeniul dreptului și al altor
științe socio-umane, adopta noua Constituție a României, pe 21 noiembrie 1991. Astfel,
primele decizii ale CCR-ului au fost pronunțate în data de 30 iunie 1992. În anul 2003, ca
urmare a revizuirii Legii Fundamentale, un articol din cadrul Monitorului Oficial a
consacrat rolul Curții Constituițonale de garant al supremației Constituției, acordându-I-
se noi atribuții, care îi sporesc importanța în edificiul instituțional al statului de drept,
accentuând relevanța și importanța aparte a acestei instituții în contextul politic și
legislativ al țării.