Cel de-al Doilea Război Mondial a adus repercusiuni tuturor țărilor implicate. În timp ce Stalin, Churchill si Roosevelt împărțeau lumea la Yalta, generalii naziști și conducătorii japonezi sufereau consecințele înfrângerii la Nürnberg si Tokyo.
Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient, sau ,,Procesele de la Tokyo”, a fost convocat în data de 3 mai 1946 cu scopul de a condamna conducătorii Imperiului Japonez pentru crime de război și crime împotriva umanității. Aceste acuzații se referă la conspirațiile puse in aplicare pentru a stârni cel de-Al Doilea Război Sino-Japonez și Războiul din Pacific și, de asemenea, la atrocitățile din Al Doilea Război Mondial, comise de guvernul nipon. Dupăaprobarea Cartei TMIEO de către generalul Douglas MacArthur, comandantul suprem al Forțelor Aliate a ales unsprezece judecători din țările semnatare ale actului de capitulare din Japonia, mai precis din Australia, China, Regatul Unit, Canada, Franța, Noua Zeelanda, Filipine, Olanda, India Britanica, SUA si URSS. Imperiul Japonez a fost găsit, într-un final, vinovat de purtare de războaie și de agresiune atât împotriva coloniilor Regatului Unit, Franței si Olandei, cât și împotriva SUA, Chinei și URSS in mod direct.
Procesul nu a atacat specific capul monarhic al statului nipon, împăratul Hirohito și toți membrii familiei sale fiind absolviți de orice vină. De asemenea, prim-ministrul Nobusuke Kishi, președintele Nissan Zaibatsu, dar și oamenii de știință din unitatea 731, care au efectuat experimente asupra cobailor umani, au fost eliberați fără să depună mărturie in instanță. Dintre cei 28 de inculpați, doi au murit de moarte bună in timpul procesului, iar un al treilea a fost eliberat pe motiv de afecțiune psihologică, acesta trecând printr-o crizănervoasă tot pe parcursul procesului. Nouăsprezececondamnați au primit sentințe intre 7 ani si închisoare pe viață, iar celorlalți șase li s-a acordat pedeapsa capitală. Singurul acuzat care și-a asumat întreaga responsabilitate pentru ordinele și faptele sale a fost Hideki Tojo, el ocupând funcțiilede ministru de război, prim-ministru, șef de stat major si director general al aviației militare. Acesta și ceilalți 5 condamnați la moarte au fost executați prin spânzurare la închisoarea Sugamo, în 23 decembrie 1948. Shigenori Togo și Mamoru Shigemitsu au primit sentințe mai mici, fiind condamnați la 20, respectiv 7 ani de închisoare, ei aflându-se în funcții de ambasadori în țări din Occident.
Pe lângă cei 28 de condamnați cu ranguri înalte, au fostacuzați 5700 de cetățeni pentru crime de război de clasa B și clasa C (crime împotriva umanității). Cea mai cunoscută este cea denumită „Masacrul din Nanking”, atacul japonez asupra capitalei Chinei, ce a rezultat în genocid, violuri și torturi în masă. Pe durata a șase săptămâni, militarii japonezi au ucis sute de mii de civili, urmând să nege aceste cifre invocând o exagerare in scopuri de propagandă. Dintre cetățenii japonezi acuzați, 2944 au fost condamnați la sentințe limitate, 475 sentințe pe viață, iar 984 au fost condamnați la moarte.
Prin urmare, echivalentul asiatic al procesului de la Nürnberg a dezgolit crimele și atrocitățile comise de Imperiul Japonez. Tribunalul însă a fost criticat chiar si de membrii instanței, judecătorul reprezentant al Indiei Britanice, Radhabinod Pal declarând că acest proces a reprezentat „doar ocazia învingătorilor de a se răzbuna pe învinși”