Și noi cu cine votăm?

„Și noi cu cine votăm?” - o întrebare din secolul XIX la care încă dăm Skip- #HAILAVOT - hashtag cu peste 5000 de postări publice pe Instagram, alături de multe alte inițiative ce au luat naștere în ultima perioadă- toate în încercarea de a mări prezența la vot. Eforturile tinerilor de a încuraja românii să voteze au avut efecte în special în rândul populației de sub 30 de ani, a căror prezență la alegerile locale și prezidențiale a crescut. Dar ce facem în legătură cu restul populației, a cărei încredere trebuie câștigată pentru a i determina să iasă la vot? În ciuda popularității acestor mișcări pe social media, prezența la vot la alegerile parlamentare din decembrie 2020 a fost de 31,84%, iar la cele locale din noiembrie de 34,52%, cu cei mai numeroși alegători din categoriile de vârstă 45-64 de ani și cei de peste 65 de ani. Acești 30% au decis viitorul României. Apoi, restul de 70% se plâng în legătură cu modul de conducere a statului. Ironic, nu? Educația și informarea stau la baza unui stat puternic din toate punctele de vedere și, fără îndoială, astfel de campanii vor avea efecte benefice în rândul generației tinere, dar problemele de la baza absenteismului sunt mult mai adânci decât indiferența în masă. Corupția, frauda, promisiuni neținute de către politicieni sunt cauzele procentelor scăzute de la alegerile electorale. Așadar, ne aflăm într-un proces circular care trebuie stopat: cetățenii nu ies la vot pentru că sunt dezamăgiți de politicieni, iar politicienii aleși nu reflectă dorințele poporului și, astfel, nu se ridică la așteptările lor. Votul trebuie câștigat prin încredere, nu prin sancțiuni, dar până nu reușim să alegem conducători cu adevărați doriți și competenți nu o să dorim să ne arătam permanent susținerea, iar campaniile de încurajare trebuie să fie într-un sistem consolidat, mai întâi, de oameni care împărtășesc aceeași viziunea cu poporul pe care îl ghidează. În acest punct există două soluții posibile: construirea unei noi generații educate din punct de vedere civic, care să își exercite dreptul la vot, în speranța că viitorii candidați vor construi un sistem demn de un procent mai mare la alegerile electorale, sau impunerea obligativității la vot pentru a trezi interesul tuturor generațiilor de a își exercita dreptul la sufragiu, pentru a începe încă de acum să construim un sistem conform cu interesele cetățenilor. Bineînțeles că trebuie să creștem o generație viitoare cu simț civic, dar până vor avea dreptul de vot, este datoria generației de acum să ia măsuri pentru a le asigura o țară în care să nu mai fie loc de indiferență. Dreptul la vot are o istorie lungă, fiind încă din Grecia antică simbolul suprem al democrației. Dar, sufragiul este, de fapt, la fel de mult un drept, cât este și o obligație, o responsabilitate a poporului de a își exercita suveranitatea. Datoria civică și morală a fiecăruia constă în exercitarea acestui drept pentru a alege un partid, o ideologie politică și o reprezentare a viitorului statului. Neexercitarea acestui drept duce automat la diminuarea democrației, întrucât un președinte, de exemplu, este ales de doar 40% din cetățenii votanți, în loc de tot poporul. Obligativitatea votului ar putea fi momentan singura cale de a readuce democrația actuală, într-una reală, autentică. Urmând modelul altor țări europene, precum Belgia sau Portugalia, votul obligatoriu ar însemna eliminarea absenteismului și a atitudinii de „nu merg ca nu am cu cine să votez”, în spatele căreia de cele mai multe ori se află cei care nici nu știu cine candidează. Rezultatele ar reflecta dorința întregului popor, ci nu doar a celor din anumite categorii. Paradoxal, mediul rural îl depășește pe cel urban în procente, astfel că exact cetățenii cu acces la o educație superioară nu își exprimă opinia politică. Absența la vot poate fi motivată ca fiind un mijloc de revoltă în fața sistemului actual, dar votul se consideră și înregistrarea unui buletin de vot fără bifarea unuia dintre candidați, deci opțiunea de a vota sau nu, rămâne validă. Trezirea responsabilității politice înseamnă cetățeni mai informați și mai prezenți în evoluția politică a statului. Deși nu este soluția ideală, impunerea obligativității votului este probabil cel mai eficient mod de a trezi românii înainte de a fi prea târziu, iar toți tinerii să emigreze în țări unde opinia lor nu este umbrită de o masă dezinformată. Odată obligați să participe activ la viitorul statului, o mai mare parte din votanți se va documenta în legătură cu opțiunile de candidați pe care le vor avea pe buletinul de vot. Votul obligatoriu aduce cu sine și alte avantaje, precum combaterea fraudei electorale. Nu vor mai apărea pe listele de votare oameni decedați, iar numărul real de votanți va fi mult mai ușor de monitorizat. Pe de altă parte, cei ce se opun votului obligatoriu susțin că dacă am fi obligați să votăm, rezultatul ar fi irelevant, deoarece s-ar vota doar din obligativitate și nu ar reflecta adevărata opinie a celor cărora le pasă cu adevărat. O îngrijorare care ar fi validă doar în contextul în care în prezent cei nici 40% de votanți ar fi din categoriile informate. Din contră, mediul rural și cetățenii de peste 65 de ani sunt majoritari în cadrul statisticilor de prezență. Studenții, absolvenții de facultăți, tinerii cu acces la campaniile din mediul online și cu cunoștințe mai ridicate în legătură cu tendințele politice, reuniți în general în mediul urban și în categoriile de sub 45 de ani suferă de o indiferență și neîncredere în sistem crase. Însă, uită că ei sunt singurii care pot contribui la schimbarea unei realități politice pe care o displac acum. Într-o societate în care toată lumea e nemulțumită, dar nimeni nu ia atitudine, nu credeți că ar trebui să apelăm la cea mai puternică „armă a democrației” pe care o avem și să le amintim oamenilor că pe votul lor se bazează viitorul statului? Până la urmă, tinerii emigrează în state unde poporul se face auzit pentru că vrea, nu pentru că sunt mai „evoluați”. Dar tot pentru România votează și aceștia, tot pentru sistemul pe care l-au abandonat, pentru că „nu aveau cu cine să voteze”. Haideți să dăm un search pe Google și să descoperim că până nu votezi nici nu „o să ai cu cine”.