Într-o societate în care violența domestică reprezintă una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntăm, ignoranța nu ar trebui să fie modul prin care ar trebui sărăspundem. Un număr mare de femei se confruntă sau s-au confruntat cu violența din partea partenerilor de viață. Cu toate acestea, alegem să credem la nivel general că problema nu este destul de gravă. Acest mod de a trata situația și de a privi totul cu o superficialitate ieșită din comun, reprezintăuna dintre principalele cauze pentru care această problemă continuă să afecteze mii de femei din întreaga lume.
Un alt aspect ingrijorator este blamarea victimei, mulți oameni considerând că abuzul îndurat de o femeie este din vina lor și faptul că rămân în continuare în compania acelei persoane -în ciuda tratamentului de care au parte- reprezintămotivul pentru care abuzul continuă. Cu toții am auzit oameni spunând "atata timp cât stă, înseamnă ca îi place" și tocmai aceste comentarii care au la baza idei eronate despre situația violenței domestice, sunt un bun exemplu al nepăsăriigenerale de care comunitatea dă dovada. Această mentalitate de care ne izbim pretutindeni, este principalul motiv pentru care majoritatea femeilor care întâlnesc agresivitatea în relațiinu vor cauta ajutorul de care au nevoie.
Cum ne putem aștepta la o soluționare a acestei probleme, când tratăm totul cu ignoranță? Cum putem să ajutăm victimele abuzului, dacă nu le recunoaștem poziția de victimă în aceste situații? Cum putem rezolva problema agresiunii în spațiul conjugal când nu vrem sa o conștientizăm sau sa luăm măsuri de prevenție? Tratăm subiectul ca și cum ar fi o normalitate, auzim povești despre femei abuzate fizic și nu numai de către iubiții sau soții lor, și, de multe ori, tratăm totul cu indiferență, ca și cum este o situație personală la care nu putem contribui în niciun fel. Problema nu este că nu conștientizăm existența abuzului, ci că nu-i înțelegemamploarea și gravitatea acestuia.
Am adresat această problemă a violenței domestice asupra femeilor în mod special în lipsa unei definiții exacte, așa că pentru a discuta în cunoștință de cauză, violenţa împotriva partenerei reprezintă violenţa, atât sexuală, cât şi non-sexuală realizată de către partener, soţ sau prieten.Violenţa în familie reprezintă, conform legii 217/2003: orice “acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”; dar și “împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale”. Prin „membru de familie” se înţelege, conform aceluiaşi act legislativ, precum şi conform art. 177 Cod Penal: soţul/soţia, ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile,
persoanele devenite astfel prin adopţie, precum şi persoanele care au stabilit relaţii
asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii în cazul în care convieţuiesc.
Este elementar să înțelegem faptul că violența poate să se manifesteze în diverse forme; în Rezoluţia 48/104/20.12.1993, Adunarea Generală a ONU, art.2, arată că
violenţa îndreptată asupra femeii „include următoarele acţiuni chiar dacă nu se limitează
la ele: violenţa fizică, sexuală şi psihologică care se produce în cadrul familiei, inclusiv
maltratări, abuzul sexual al copiilor din cadrul căminului conjugal, violenţa relaţionată cu
ştirbirea dreptului patrimonial, mutilare genitală şi alte practici tradiţionale, nocive pentru femeie, actele de violenţă produse de alţi membri ai familiei precum şi violenţa
relaţionată cu exploatarea.” Violența domestică este considerată o infracțiune și se menționează în noul Cod Penal art. 199 că „infracțiunile de omor, omor calificat, lovire sau alte violențe, vătămare corporală și loviri sau vătămări cauzatoare de moarte săvârșite asupra unui membru de familie, sunt pedepsite mai aspru, limita maximă a acestor pedepse majorandu-se cu o pătrime. ”
Din păcate, de cele mai multe ori, legea nu este îndeajuns pentru a rezolva această problema. Rădăcina acesteia se aflăîn ideologia comunității, mentalitatea cetățenilor fiind conturată pentru a fi pasivi la asemenea acte. Este elementar ca atât agresorul, cât și victima, dar și oamenii din jur, să perceapă violența ca fiind o problemă gravă și inacceptabilă. Recunoașterea și blamarea la nivel social a acestei probleme poate încuraja victimele să iasă din cercul vicios al violenței și să primească ajutorul de care au nevoie.
Poate nu realizăm faptul ca indiferența comunității și uneori inclusiv a organelor care ar trebui sa ia măsuri, bazată pe o mentalitate învechită, duce la generalizarea abuzurilor. Violența domestică este atat de comună în România, și totodată la fel de ignorată, încât unii cetățeni ajung să ii aprecieze gravitatea doar când ei sau persoanele dragi lor devin victime.