Cu toate că Legea celor XII Table a fost adoptată în anul 449 i.Hr., istoria menționează ca dată a adoptarii acestei legi anul 451 i.Hr. Cu toate acestea, în anul 451 i.Hr. a fost votată o codificare a obiceiurilor pe zece table de lemn, dar plebeii au sustinut ca acea codificare nu este completa. Din acest motiv s-a format o nouă comisie, din care făceau parte și cinci plebei, care a elaborat o nouă sistematizare a dreptului nescris, publicand pe douăsprezece table de bronz. Legea s-a adoptat în timpul conflictului dintre patricieni și plebei( diferenta dintre patricieni și plebei este ca cei din urma erau oameni liberi, dar nu erau cetățeni cu drepturi depline. Patricieni formau populatia Imperiului Roman). La originea conflictului s-a aflat faptul că drepturile de care dispuneau plebeii erau ținute secret de către pontifi( pontiful in Roma Antică era un preot cu grad înalt din Colegiul Suprem însărcinat sa supravegheze si cultul religios, dar și preoții). După proclamarea republicii, conflictul s-a agravat ca urmare a exercitării întregii juristrictii a consulilor ( aleși numai dintre patricieni, fiind doi), , avand inclusiv dreptul de a pronunța condamnarea la moarte pentru patricieni si plebei. Consecința alegerii consulii doar din randul patricienilor la început a condus la comiterea abuzurilor nelimitate asupra plebeilor( de vreme ce normele dreptului nu erau cunoscute de popor, iar hotararile nu erau motivate). Plebeii pentru a se proteja împotriva abuzurilor celor doi consuli au impus tribunatul plebei. Tribunii plebei prin puterea atribuita puteau anula hotararile pronuntate de consuli. Acesta a fost apogeul conflictului, căci plebeii erau revoltați de puterile consulilor, iar patricienii erau nemulțumiți de faptul ca tribunii puteau anula actele consulilor. Pentru a evita un război civil, care părea iminent, ambele parti au ajuns la un compromis. În acest caz, plebeii au acceptat ca tribunii să renunțe la dreptul de “veto” (care anula decizia consulilor) cu condiția ca patricienii sa fie de acord cu sistematizarea și publicarea drepturilor. Urmand ca activitatea juridica a consulilor sa se desfășoare în strictă conformitate cu normele dreptului. Astfel, Legea celor XII Table s-a adoptat cu scopul de a se limita puterile judiciare ale consulilor. Legea celor XII Table prezinta dispozitii din dreptul civil, drept procesual, dreptul penal, dreptul administrativ și este un adevărat cod elaborat de decemviri ( cei zece magistrati romani care au format comisia pentru adoptarea Celor XII Table). Curiozități : 1) Textul Legii celor XII Table nu a ajuns la noi pe cale directă, deoarece tablele de bronz au fost distruse cu ocazia incendierii Romei de catre gali. După alungarea galilor, romanii nu au publicat textul legii. De altfel, nici nu mai era nevoie de acest lucru fiindcă s-a fixat în conștiința și în memoria poporului roman. 2) Cicero ( 106 i.Hr - 43 i.Hr, filozof, jurist, orator și consul roman ) marturisea ca legea era stiuta pe de rost chair si in secolul I i.Hr, deoarece învățarea textului Legii celor XII Table era o lecție obligatorie la scoala. 3) Cel mai valoros comentariu asupra Legii celor XII table a fost făcut de Sextus Aelius Paetus Catus.
Comentariul a fost considerat de către Pomponius( jurist roman ) leagănul dreptului (cunabula iuris). Comentariul făcut de Sextus Aelius era denumit tripertita și cuprindea trei părți : Legea celor XII table, interpretarea legii și sancțiunile. Sextus Aelius a interpretat fiecare dispoziție din lege aratand și procedura care trebuie aplicată.