Dacă măcar o dată în lunile astea ați urmărit știrile de la ora 7, sigur ați fost imediat puși la curent cu situația politică românească: guvernul a fost demis pe 5 octombrie, printr-o moțiune de cenzură adoptată cu un număr de voturi record. Dar, ce este aceea o moțiune de cenzură, cum funcționează și ce implicații are pe mai de parte?
Pentru început, haideți să facem diferența dintre o moțiune simplă și una de cenzură. Prin cea simplă, parlamentarii doar își exprimă poziția cu privire la o problemă de politică internă sau externă, ori cu privire la un ministru și poate fi inițiată de minim 50 de deputați. Ea va fi apoi dezbătută și votată, însă nu afectează direct guvernul în integralitatea lui. În schimb, cea de cenzura are implicații juridice directe, ea reprezentând un vot de neîncredere în guvern. Articolul 114 al Constituției prevede că poate fi initiată de senatori și deputați, ei trebuind să întrunească cel puțin o pătrime din numărul parlamentarilor. Ea va fi dezbătută după 3 zile și supusă votului. Dacă trece (cu minim 234 de voturi), guvernul este automat demis. Dacă nu, parlamentarii care au semnat nu mai pot iniția în aceeași sesiune încă o moțiune de cenzura. Observăm cum moțiunea de cenzură este instrumentul politic prin care Parlamentul poate controla executivul, echilibrând astfel cele 3 puteri dintr-un stat.
În România, au fost adoptate 6 moțiuni de acest gen, de-a lungul celor 32 de ani de democrație post-comunistă (poate va amintiți de 2017, când partidul social-democrat a realizat premiera de a-și demite propriul guvern condus de Sorin Grindeanu), ultima fiind, evident, cea de pe 5 octombrie împotriva Cabinetului Cîțu.
De dragul discuției, să spunem că guvernul este demis, să vedem ce se întâmplă mai departe. Într-o republică semi-prezidențială, președintele are îndatorirea de a numi un alt candidat pentru funcția de prim-ministru, care va propune în termen de 10 zile noua listă de miniștrii. După mai multe procedee logistice, acest nou guvern este supus unui alt vot de încredere în Parlament, și dacă nu este învestit, urmează să fie desemnat un alt premier.
Sigur, probabil toți ați auzit de ,,alegerile anticipate’’. Ei bine, aici apar ele în ecuație, dizolvarea parlamentului fiind o atribuție a președintelui. Dacă procedeul de mai sus se repetă de 2 ori, acesta poate să declanșeze alegeri anticipate, după ce se consultă cu președinții camerelor și cu liderii partidelor parlamentare. În constituție sunt prevăzute câteva excepții de la această posibilitate: în prealabil să fi avut loc deja o dizolvare a parlamentului în același an, mandatul șefului statului să fie în ultimele 6 luni, iar țara să se afle în stare de urgență sau război.
Bun, câteva cazuri practice, și nu vă mai rețin. În principiu, primul caz se referă la promovarea moțiunii de cenzura de către opoziție, scopul fiind inversarea puterii. Evident, aici intră în discuție cât de stabilă este majoritatea deja existentă. În această situație, opoziția poate profita de o tensiune dintre partidele care alcătuiesc alianța majoritară, printr-o moțiune de acest gen contribuind la fisurarea permanentă. În al doilea caz, aceasta este o consecință naturală a ruperii coaliției majoritare din interiorul său, când apare un nou raport de forțe, iar guvernul trebuie sa îl oglindească până la urmă.
Într-o țară unde prezența la ultimele alegeri parlamentare a fost de doar 30% și care se confruntă cu o criza politică, este capital să avem o bază solidă de noțiuni juridice, pentru a nu ne lăsa fermecați de circul mediatic. Dacă ați avut răbdare pana la finalul acestui articol lung, sper ca l-ați găsit util, iar, până la următorul, vă las cu o întrebare: ce credeți despre noul guvern și inversarea de putere?
コメント