„Trăiască Republica Socialistă România Liberă și Independentă! Moarte trădătorilor!
Istoria mă va răzbuna!”. Au trecut aproape 32 de ani de când aceste cuvinte au fost rostite de
către Nicolae Ceaușescu, atunci când a fost scos din mica încăpere unde a fost judecat
împreună cu soția sa Elena Ceaușescu și dus în curtea bazei militare din Târgoviște, unde cei
doi soți au fost împușcați de către un pluton de execuție.
Nicolae Ceaușescu a fost cel de-al doilea și ultimul dictator comunist al României. A
preluat puterea în 1965 și a condus Republica Socialistă România până la Revoluția din 1989,
când Comitetul Frontului Salvării Naționale i-a revocat titlul de președinte. Cu scurt timp
înainte ca acesta să își piardă puterea, a plecat cu elicopterul din București împreună cu soția
sa și o parte din ultimii săi colaboratori loiali, în data de 22 decembrie. Au aterizat prima dată
la reședința sa la Snagov, după care au plecat iarăși, de data aceasta spre Târgoviște. Aproape
de destinație, le-a fost impusă aterizarea de către armată, iar soții Ceaușescu au fost mai întâi
reținuți de milițieni, iar apoi predați armatei.
Procesul celor doi a urmat să se desfășoare pe data de 25 decembrie, chiar în ziua de
Crăciun, și a fost organizat de Victor Stănculescu, ministrul apărării de la acea vreme (numit
verbal de Ceaușescu cu doar cateva zile înainte, după “sinuciderea” fostului ministru,
generalul Milea). În sala de judecată au fost prezenți 19 oameni, dintre care Victor
Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu (viitor deputat FSN și ambasador) și Virgil Măgureanu,
care a devenit ulterior primul șef al Serviciului Român de Informații. Acest tribunal militar
extraordinar a fost condus de colonelul Gică Popescu, care la doar câteva luni după proces s-a
sinucis, fiind, după spusele familiei, compleșit de amintirile legate de proces și de frică pentru
familia sa.
Au fost mulți care au criticat procesul, numărându-se printre aceștia procurorul Dan
Voinea, cel care a întocmit rechizitoriul pe baza căruia cei doi soți au fost condamnați. Acesta
a declarat că rechizitoriul a fost făcut pe fugă și că își amintește cum, informat că va dura o
perioadă ca acesta să fie gata, unul dintre militarii prezenți i-a spus că nu au timp de dosarele
lui.
Întregul proces a durat în jur de o oră, cu tot cu deliberări. Pe toata durata acestuia,
Ceaușescu a refuzat să accepte validitatea tribunalului, spunând că doar Marea Adunare
Națională îl poate judeca. Din cauza acestei negări a lui Ceaușescu, singura sa cale de atac a
deciziei a fost pierdută. Acuzațiile care le-au fost aduse lui și soției sale au fost următoarele:
- Genocidul a 60.000 de oameni, conform articolului 356 din Codul Penal Comunist;
- Subminarea puterii de stat, prevăzută de articolul 162 din Codul Penal Comunist;
- Act de diversiune, prevăzut de articolul 163 din Codul Penal Comunist;
- Subminarea economiei naționale, conform articolului 165, alineatul 2 din Codul Penal
Comunist.
După pronunțarea sentinței, Ceaușescu a declarat: “Am fi putut fi împușcați fără
mascarada asta”. Imediat după aceasta, cei doi soți au fost scoși în curtea bazei militare, unde
au fost legați la mâini și la față. Elena Ceaușescu a avut o ultimă dorință: să fie împușcată
împreună cu soțul ei și nu separat. Aceasta ultimă dorință i-a fost acordată. Plutonul de
execuție a fost condus de căpitanul Ionel Boeru, care le-a ordonat să tragă pană la golirea
cartușelor. Cadavrele au fost verificate apoi de doi doctori și, după ce amândoi au declarat
decesul acestora, soldații i-au înfășurat în hârtie și i-au urcat într-un elicopter îndreptat spre
București.
Elicopterul a aterizat pe terenul de antrenament de la Ghencea, unde cele două cadavre
au fost lăsate sub supravegherea căpitanului Ionel Boeru până la venirea unei mașini care
avea să îi ducă la morga spitalului militar. După spusele căpitanului, acesta a așteptat ore
întregi venirea mașinii, dar a început să se întunece. Căpitanul trebuia să se întoarcă la baza
militară pentru că altfel risca ca elicopterul său să fie doborât (traficul aerian în acea perioada
era sever restricționat), așa că a găsit un ofițer și i-a spus să aibă grijă de cele două pachete.
Acesta nu a știut nici măcar un moment că acestea erau trupurile neînsuflețite ale cuplului
care a deținut puterea timp de peste 20 de ani. În cele din urmă, o mașină a armatei a venit și,
într-un adevărat stil românesc, soții Ceaușescu erau de negăsit. După ore de căutare și un
scandal colosal, aceștia au fost găsiți și duși la morgă.
După ce statul român a trăit mai bine de 30 de ani sub regimul totalitar, impus cu forță de
tancurile lui Stalin, se pare că drumul spre democrație al națiunii noastre a fost pavat cu
cadavrele celor împușcați pe durata Revoluției, precum și cu cadavrele celor doi soți
Ceaușescu.