Este cunoscut faptul că, de-a lungul timpului, din cauza circumstanțelor prin care a trecut întreaga omenire, omul a fost nevoit să-și dezvolte instinctul de autoapărare. Odată obținute prețioasele drepturi și libertăți, fiecare persoană a început să fie dispusă să facă aproape orice pentru a și le păstra și pentru a profita de ele la maxim. Existând însă și perioade ce au necesitat anumite compromisuri privind libertatea individului, și-au făcut apariția și protestele de diferite feluri. Așadar, până în ce punct ar trebui să mergem cu lupta pentru drepturi și când ar trebui să ne cedăm din drepturi pentru a nu ne pune pe noi în pericol?
Privind în trecutul apropiat, începând cu perioada postbelică, a început să circule din ce în ce mai des în rândul tuturor categoriilor sociale termenul de ,,libertate”. Abia ieșiți din cel de-al Doilea Război Mondial, oamenii aveau nevoie de ceva care să le ofere siguranță și stabilitate, aveau nevoie de o speranță și de cineva care să-i conducă. De asemenea, marcați de experiențele din perioada războiului, modul lor de a gândi era tulburat, societățile de pretutindeni erau prinse într-o luptă politică, fiindu-le promise cele mai bune condiții.
La scurt timp după încheierea războiului, comunismul a început să se instaureze ușor ușor în Europa, acesta reprezentând începutul unei noi perioade de îndoctrinare în masă a populației. Având la bază teoria Marxistă, acest regim politic le promitea oamenilor exact ceea ce așteptau: LIBERTATE și DREPTURI. Însă, din cauza lipsei mijloacelor de informare, oamenii nu au putut să afle advărata esență a acestei teorii, conform căreia clasa proletară avea să vină la putere, să joace un rol foarte important în viața de zi cu zi, intelectualitatea urmând să fie lăsată pe ultimul loc.
În România sau, mai bine zis, în Republica Socialistă România, căci așa s-a numit țara noastră în perioada dintre anii 1965-1989, la conducere a fost Nicolae Ceaușescu, un lider comunist zgârcit, bâlbâit si pudibond. În timpul regimului Ceaușescu, au existat numeroase încălcări ale drepturilor omului, abuzuri tipice statelor autoritare: o poliție secretă supradimensionată, cenzură excesivă, stabilirea de domicilii forțate pentru oponenții regimului, dar nu la aceeași scară ca în deceniul anterior. Pâinea, laptele, untul, uleiul comestibil, zahărul, carnea de porc, vită și de pui au fost raționalizate până la căderea regimului comunist în 1989, iar rațiile au scăzut neîncetat. În vreme ce cea mai mare parte a mărfurilor de calitate erau exportate, pe piața internă ajungeau de cele mai multe ori mărfurile refuzate la export.
În cel de-al nouălea deceniu al secolului XX, au început să apară primele informații legate de modul de trai din Occident. Ascultat pe ascuns, ilegal, postul Radio Europa Liberă a jucat un rol foarte important în trezirea la realitate a românilor. Având punctul de plecare în Polonia, revoluțiile anticomuniste s-au răspândit treptat, pe 17 decembrie 1989 izbucnind și în Timișoara revolte și proteste de stradă. În dimineața zilei de 21 decembrie, mitingul din fața clădirii Comitetului Central al PCR s-a transformat într-o revoltă anticomunistă, Ceaușescu însuși fiind nevoit să fugă cu elicopterul, după ce pierduse controlul asupra mulțimii. Astfel a luat sfârșit și această perioadă marcantă din istoria României.
Revenind la ideea din incipitul articolului, de data aceasta românii se aflau iar la un nou început de drum, căutând un echilibru și luptând fiecare pentru propia persoană. Marcați de viața avută până în urmă cu ceva timp, viață privată de anumite drepturi esențiale, oamenii au început să pună mai mult accent pe libera exprimare și au început să prindă curaj în ceea ce privește exprimarea nemulțumirilor, observându-se o oarecare revenire la normal pe la începutul anilor 2000.
Derulând pe repede înainte următorii 20 de ani, un virus ciudat, necunoscut și care făcea ravagii a apărut în China. La început nu i-a fost acordată atenție, însă, la începutul anului 2020, au fost semnalate primele cazuri de infectare cu acest nou virus, cunoscut în ziua de azi drept COVID-19, în Europa. Autoritățile din întreaga Europă și nu numai au început să pregătească planuri pentru protecția cetățenilor. Nefiind în totalitate cunoscute efectele acestui coronavirus, panica i-a determinat pe cei aflați la conducere în multe țări să recurgă la carantina națională. Astfel, în martie 2020, România a intrat în carantină pentru, teoretic, două săptămâni. Aceste două săptămâni s-au ransformat în două luni, interval de timp în care recenta declarată pandemie a fost ținută în frâu.
Vara aceluiași an a fost ușoară – în comparație cu perioada anterioară – oamenii având posibilitatea să se întoarcă la viața normală. Lucrurile s-au schimbat odată cu al doilea val al pandemiei, din ianuarie 2021 reinstaurându-se o panică națională, de data aceasta cauzată nu de necunoscut, ci de consecințele dramatice ale pandemiei ce deja își pusese amprenta pe viețile tuturor. La știri se vorbea doar despre spitalele care sunt ocupate aproape la capacitate maximă, medicii lansau rugăminți pentru toți cetățenii țării să respecte măsurile de protecție pentru a trece cât mai repede prin această perioadă.
Apropiindu-se Paștele, autoritățile au impus anumite restricții privind programul de funcționare al centrelor comerciale și ora de intrat în casă seara, pentru a putea avea niște sărbători desfășurate normal. Deja aflați sub presiunea cauzată de măsurile existente pentru combaterea coronavirusului, obosiți de toată agitația din întrega țară, enervați de conflictele și gafele din coaliția aflată la conducerea Guvernului și, nu în ultimul rând, având impresia că sunt închiși cu forța în case și că sunt privați de drepturi (ca în perioada comunistă despre care am vorbit mai devreme), românii din întreaga țară au început mai multe proteste. Scopul acestor manifestații varia, de la nemulțumirea legată de ,,autoritățile incompetente” la scepticismul privind existența acestui virus. Pe un fond de refulare al stresului, măsurile de protecție impuse la momentul de față au fost încălcate, punându-se în pericol sănătatea a multor persoane și punându-se presiune pe sistemul sanitar. Din această cauză, protestele COVID-19 sunt considerate de mulți un ,,delict împotriva sănătății”. Pe de altă parte, privind din perspectiva drepturilor omului, orice persoană are dreptul la libera exprimare, deci cei aflați în mijlocul protestelor doar își exercitau un drept.
Așadar, privind în ansamblu perioadele de instabilitate prin care a trecut România de-a lungul ultimelor 7 decenii și analizând modul de gândire al omului, nu se poate spune exact dacă aceste proteste COVID-19 din întreaga lume reprezintă un delict împotriva sănătății sau doar exercitarea dreptului de liberă exprimare, dar un lucru este sigur: numai luptând împreună și conștientizând că toți trecem printr-o perioadă grea vom putea depăși cu succes ceea ce a mai rămas din această pandemie. Nu suntem aproape de a pune capăt acestei tragedii mondiale, dar partea cea mai grea a fost încheiată!
Commentaires