Începutul dreptului roman

Punctul 0 al istoriei dreptului. Începutul. Oamenii de rând reprezintă și au reprezentat mai mult de jumătate din populația lumii. Nu vezi de multe ori pe stradă mergând un președinte sau un miliardar, cum nici romanii nu vedeau consulii sau pe conducătorii lor în fiecare zi trecând prin piață.

In Imperiul Roman viata era liniara fara întâmplări deosebite. Oamenii încă din Preistorie simțeau nevoia de dreptate, încredere și siguranță. Aveau nevoie de niște reguli pentru siguranța lor și pentru siguranța lucrurilor pe care le aveau. Așa a apărut Dreptul Roman, sistemul care a luat viață înaintea Republicii Romane. Cum erau romanii? Poporul roman voia să vadă dreptatea prin ochii lor, nu pe hartie. Acesta este motivul principal care susține premisa că romanii sunt mai mult practici, decât teoretici în privința dreptului.

Romanii au creat un sistem juridic care a influențat toate celelalte sistem juridice din Antichitate, Evul Mediu, Epoca Modernă și Epoca Contemporană. Trebuie să remarcăm la romani și la toate civilizațiile din Antichitate că nu făceau o distincție clară între drept, religie și moralitate. Cum să controlezi pe cineva care nu poate să fie controlat? Patricienii erau cei care aveau drepturi depline, aveau pământ și în esență reprezentau Poporul Roman. Plebeii erau cei care lucrau pamantul de la patricieni, erau meșteșugari și negustori.

Romanii au vrut mereu teritorii noi, putere mai multă, pământ mai mult, oameni mai mulți. Astfel, plebea era formată din popoarele învinse de romani, imigranți sau foști clienți ai patricienilor. Exista o mică diferență între plebei și sclavi: cei din urmă nu erau oameni liberi. Romanii au vrut să îi deosebească pe plebei de sclavi, formându-se astfel dreptul ginților. Înainte de formarea acestui drept, străinii nu puteau veni la Roma pentru că erau considerați sclavi. Dreptul ginților le permitea imigranților să aibă drepturi, iar odată cu drepturile veneau și obligațiile. Cine ne reprezintă? Plebeii alegeau în fiecare an un tribun să le apere interesele și să îi reprezinte în fața Senatului. Tribunul avea dreptul de a adopta sau de a se împotrivi legilor. Dacă nu era de acord cu o lege strigă “veto” și legea nu era aprobată.

Patricienii, fiind cetățeni cu drepturi depline, puteau să ajungă în funcții de conducere importante rapid, în funcție de averea și influența pe care o aveau. Mai târziu și unii plebei cu o avere semnificativă vor ajunge ca și patricienii, nefiind însă patricieni cu drepturi depline niciodată. Îi vor uita treptat pe ceilalți plebei, astfel uitându-le dorințele și ajungând să își apere propriile interese.

Consulul era cea mai înaltă poziție pe care un patrician mai mare de 40 de ani sau un plebeu mai mare de 42 de ani putea să o dețină. Erau aleși anual doi consuli pentru a conduce.

În 367 I. Hr plebeii au câștigat dreptul de a participa la oficiul consulului. Acest drept de a participa în funcții de conducere superioare indică emanciparea plebeilor, chiar dacă înaintea primului consul plebeu aproximativ 30% dintre foștii consuli aveau nume plebee, nu patriciene. Ce sunt edictele ? În Roma Antică edictele erau acte prin care magistrații obișnuiți(consul, pretor, chestor, tribun) sau magistrații extraordinari(dictator, magister equitum, triumviri) transmiteau decretele lor în tot Imperiul. Ce sunt constituțiile imperiale? Constituțiile imperiale erau decrete, edicte sau scrisori cu hotărârile luate de împărat.

Existau 4 tipuri de constituții imperiale: 1. Edicte însemnând dispozițiile generale în domeniul dreptului penal sau civil. 2. Mandate care erau instrucțiuni date funcționarilor de stat în domeniul dreptului penal sau civil. 3. Decretele erau hotărâri judecătorești, împăratul având și rol de judecător. 4. Rescriptele erau consultațiile împăratului și juriștilor date magistraților în domeniul dreptului. Curiozități : 1.Romanii erau avansați din punct de vedere al civilizației. Rata de alfabetism era scăzută și aproape 80% dintre români indiferent de statutul social știau să scrie și să socotească. 2.Legile somptuare reprezentau reducerea cheltuielilor exagerate. În Roma Antică nu aveai voie să porți mov. Doar împăratul purta această culoare semnificând superioritatea. 3.Toga era o mantie lungă înfășurată în jurul corpului( specifică vestimentației Romei Antice). Toga era purtată peste o tunică.Culoarea mantiei semnifica poziția socială pe care o aveai.

4.Lex Canuleia permitea căsătoria între patricieni și plebei, copilul moștenind clasa socială a tatălui. 5.Lex Trebonia reprezintă organizarea provinciilor romane.

6.Lex Pompeia acordă Galiei (Franței) drepturi civile.